Introducere.

Eu sunt Mara si nu mai am suflet.
Am dat un test de stabilitate si l-am picat in sapte moduri. Sunt in ultimul an de liceu. Am 18 ani si ma simt prost ca nu m-am sinucis, dar incerc sa raman optimista. Frica mea cea mai mare e sa ma sinucid si a doua zi sa se intample un miracol si lumea sa devina mai buna. De fapt nu, cea mai mare e sa nu o fac si sa nu se intample nimic. Urasc monotonia.
Vreau sa fiu scriitor, desi nu am talent. Invat limbi straine ca sa pot traduce lucrarile altora, macar. Viitoare studenta la Litere, actuala eleva ratata. Uneori ma gandesc ca n-o sa intru in bac, da-s prea nepasatoare ca sa mentin gandul.
Bisexuala de forma, romantica teoretic, practic nu mai simt nimic demult.
Beau multa cafea si fumez mult. Consum prea mult alcool si ciocolata. La un moment dat beam 2-3 litri de ceai pe zi, dar acum mi-e lene sa incalzesc apa.
Teoretic citesc mult, practic in ultima vreme nu mai pot empatiza cu personajele. Preiau ticuri de la personaje fara sa-mi dau seama. Daca l-as cunoaste pe Alexis Zorbas cred ca as gasi salvarea, dar sunt un fel de Meursault mai emotional sau un Hans Schneir mai tanar. Iubesc Murakami si consider ca Cioran e sufletul meu pereche. Imi place Stanescu si Dinescu, Plath si Whitman. Mi-ar fi placut sa stau la o cafea cu Blandiana. Deocamdata am o pasiune pentru Joey Comeau. Timoleon Vieta, Come Home e ultima carte care m-a facut sa plang, pentru un caine. Eu urasc cainii.
Iubesc pisicile, si-mi iubesc pisica, desi pisica nu ma iubeste pe mine. Dar e ok, sunt predispusa spre a fi neiubita. Nici eu nu m-as iubi si-as sta departe de mine daca n-as fi legata de trup.
Uneori simt nevoia de exteriorizare, asa ca am facut un blog. Necitit si singuratic, probabil imi va fi prea lene sa ma tin de el.
Dar e ok, blogul nu se supara.