Azi am clacat.
Stiam c-o sa clachez. M-am pregatit pentru asta. Dar nu ma asteptam sa o fac acuma. Era un concert. erau oameni care ii plac dar care nu mai tin minte cine dracu sunt. era totul cat-de-cat ok pana cand am iesit afara si am simtit cum innebunesc si izbuncnesc in plans si am facut tot ce era in mintea mea atunci si l-am sunat pe rain care mi-a zis ca nu pot sa vin al el.
Asa ca l-am sunat, dupa ani de zile, pe frati-miu. "Poti sa ma tii de vorba o vreme?" "nu" "de ce?" "ca i don't like you, woman" si mi-a inchis. Si am cutreierat strazile cu ganduri care se ingramadeau in capul meu si simteam ca o sa izbuncnesc in plans da nu vroiam sa fac asta si fiecare lucru era un potential loc si...
si m-am intors la concert. si-am plecat.
Vreau sa clachez acum, cand am pisicu si stiu ca chiar daca sar pe geam nu o sa mor, dar acum parca totul e o grutate care-mi apasa pe creier si nu mai stiu, nu stiu ce dracu sa mai fac.
Vreau sa merg la cineva sa plang, dar nu am la cine. Ce trist.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu